Florentina Popa

Posted on Posted in Echipa

Președinte

Fiecare dintre noi suntem rezultatul experiențelor prin care am trecut, care ne-au marcat și au dat naștere reprezentărilor culturale individuale și, respectiv, colective. Oamenii pe care i-am întâlnit, locurile prin care am trecut au lăsat o amprentă asupra noastră pe care o conștientizăm sau nu.

Bunica îmi povestea cu mândrie despre originile satului în care mi-am petrecut copilăria, vechi sat răzășesc din județul Vaslui, așezat pe un deal între păduri unde pentru prima oară au fost împroprietărite patru familii de răzeși de către Ștefan cel Mare, se spune, în urma unor lupte care au avut loc la Rahova. Cât este legendă și cât este adevăr nu aș putea să vă spun, însă, a fi om gospodar reprezenta țelul fiecărui sătean. Dar, ce m-a intrigat dintotdeuna era separarea pe care o făceau sătenii față de orice persoană străină care venea să se așeze în sat, fie că era o nevastă pentru un flăcău din sat, fie era o familia care-și cumpăra casă în sat. Sătenii erau ospitalieri, dar niciodată nu uitau că aceștia erau venetici, adică străini de sat. Mai mult, peste deal era un sat de romi, care munceau cu ziua la români și care aveau interdicție să se stabilească în satul bunicilor. Era o lege nescrisă pe care ambele părți o respectau și o respectă și astăzi, cu câteva mici excepții.

Dacă odinioară în satul de romi sărăcia era lucie, astăzi aceștia au turme de oi, vaci, tractoare, sunt mai bogați decât românii de peste deal, însă, relația este aceeași, nu s-a schimbat, aceleași cutume, stereotipuri și prejudecăți domină comunicarea dintre români și romi.

Am simțit nevoia să fac acest periplu în trecut, pentru că atunci s-au născut primele întrebări legate de comunicarea interculturală, deși nu știam că așa se cheamă, atunci au luat naștere primele analize empirice, iar concluziile erau bazate pe răspunsurile bunicilor. Întrebările au rămas și astăzi, mai ales în actualul context național și internațional, și încă mai caut răspunsuri mult mai bine fundamentate teoretic și mai nuanțate decât în copilărie. Informațiile acumulate îmi dau posibilitatea să înțeleg ce ne deosebește și ce ne apropie, care sunt cauzele și cel mai important, care sunt modalitățile prin care putem să convețuim în condițiile cele mai bune respectându-ne reciproc cultura din care provenim.

Cu fiecare etapă din viață am acumulat informații și am câștigat experiența în domeniul comunicării, dar cercetarea propriu-zisă și nașterea unor concluzii mult mai temeinic fundamentate, care mi-au permis să privesc procesul comunicării din diverse perspective, a avut loc prin parcurgerea următorilor pași:

  • Cadru universitar cu experienţă în predarea cursurilor despre comunicare verbală, nonverbală şi mass-media la Universitatea “Al. I. Cuza” – Departamentul Jurnalism și la Departamentul de Ştiinţe ale Comunicării şi Relaţii Publice, Universitatea “Mihail Kogălniceanu” – la secţiile Relaţii Internaţionale şi Studii Europene şi Comunicare şi Relaţii Publice.

  • Doctor în Ştiinţe Umaniste al Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, cu distincţia MAGNA CUM LAUDE, tema de cercetare: Verbal şi paraverbal în discurul radiofonic. Cercetarea s-a finalizat cu publicarea cărţii cu acelaşi nume la Editura “Al. I. Cuza” Iași.

  • Cercetare în domeniul Comunicării verbale și nonverbale și al Comunicării interculturale cu lucrări publicate în volume colective.

  • Experienţă în comunicarea cu mass-media, în calitate de Director de imagine al Universităţii “Mihail Kogălniceanu”.

  • Secretar general de redacție la Radio Trinitas și redactor al emisiunilor Provocările științei și Iașul văzut din Turnul Goliei.

  • Formator şi Evaluator de competenţe profesionale în domeniul comunicării.

  • Specialist în cadrul Comisiei de Autorizare a Furnizorilor de Formare Profesională a Adulţilor a Judeţului Iaşi, Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Iaşi, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Activitate care presupune:

  • examinarea competenţelor dobândite de cursanţi la finalizarea programelor de formare profesională acreditate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,

  • evaluarea şi monitorizarea programelor de formare profesională pentru adulţi conform legislaţiei şi metodologiei în vigoare.

  • Trainer pentru cursuri pe teme de comunicare și relații publice.

  • Centrul de Cercetare și Comunicare Interculturală reprezintă o nouă etapă de evoluție în domeniul comunicării, cu accent pe comunicarea interculturală. Activitatea de cercetare desfășurată în cadrul CCCI îmi oferă posibilitatea ca alături de colegii mei să caut răspunsuri la întrebările pe care interacțiunile sociale le ridică și să oferim comunității concluziile cercetărilor noastre pentru a putea ca împreună cu instituțiile statului să realizăm strategii care să facă societatea în care trăim mai bună.